Oana Moșoiu, lector doctor în științele educației la Universitatea din București, specialist în formarea adulților și mamă a patru copii, a făcut parte din grupul de lucru care a elaborat programa de opțional la alegerea școlii „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”. Am întrebat-o ce aduce nou disciplina în contextul școlar și așa destul de încărcat și de ce ar fi în beneficiul tinerilor ca părinții să opteze pentru această disciplină inovativă la clasele primare și gimnaziale.
Life-Learning Education: S-a aprobat de curând o nouă materie opțională la alegerea școlii. „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”. Cum ne-o puteți descrie?
Oana Moșoiu: Disciplina „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”, așa cum e descrisă pe programa aprobată de Institutul de Științele Educației și de comisiile din Ministerul Educației Naționale, propune în mod explicit formarea acelei dimensiuni caracteriale, valorice pe care celelalte discipline o realizează foarte greu sau deloc. Ea vine mai ales în completarea disciplinelor socio-umane și adresează în principiu nevoi ale elevilor de a-și dezvolta în școală abilități de viață, competențe specifice legate de relaționarea social, cum sunt prietenia, întrajutorarea, cooperarea, viața de familie și ceea ce cred că reprezintă o valoare adăugată este că răspunde nevoilor specific ale vârstelor.
Pe parcursul primilor opt ani de școală (se dorește și aprobarea programei pentru liceu, deci în final vor fi 12 ani), elevii au ocazia să dezbată, să discute, să trăiască prin situații de învățare activă tematici și probleme cu care ei se confruntă: prietenia, inclusiv prietenia cu sexul opus, aspecte legate de bine și rău, de alegeri corecte, alegeri cu consecințe, judecată morală, înțelegerea unor consecințe ce decurg din asumarea unor comportamente.
LLE: Nu erau deja acoperite temele respective prin opționalul de dezvoltare de personală, sau alte materii similare?
Oana Moșoiu: Sunt probleme complexe abordate și de alte discipline, dar aceasta este singura care își propune să abordeze integrat și transdisciplinar tematicile. Profesorii se vor confrunta cu nevoia de a preda valori și atitudini. Acestea nu se învață teoretic, ci se trăiesc și se văd. De aici, necesitatea ca profesorii sa constituie ei înșiși model și sursă de inspirație pentru ceea ce se transmite prin intermediul conținuturilor și în conformitate cu obiectivele de învățare. Când vorbesc de prietenie și prieteni buni, eu, ca profesor, trebuie să fiu un bun exemplu de prieten bun și un bun exemplu de om care știe să-și aleagă prietenii.
Aceasta a fost dificultatea pentru profesorii care au participat la formare – responsabilizarea lor nu doar ca profesori, ci în a constitui sursă de inspirație comportamental-valorică pentru elevii din sala de clasă.
LLE: Ce aduce nou disciplina în peisajul școlii românești?
Oana Moșoiu: Aceasta disciplină obligă la reorganizarea relației profesor-elev, aducând în față cu precădere dimensiunea umană a profesorului ca om, ca exemplu, ca model.
Credem că în cadrul programului de formare am reușit să stimulăm această dimensiune pe care profesorii au nevoie să o aducă în fața elevilor lor, pentru ca discuția, dezbaterea, predarea legată de o lecție sau alta să-și atingă scopul profund de schimbare sau creștere valorică.
Programul de formare este unul de învățare transformatoare. Este o formare în abordare constructivistă, cu foarte multa învățare experiențială întrucât e foarte greu să le spui profesorilor cum să predea daca ei nu trăiesc ceea ce trebuie să predea. Ei vor proiecta ceea ce urmează să facă la clasă după ce trăiesc efectiv și ei astfel de experiențe în programul de formare.
A trebuit să aducem în discuție chestiuni metodologice care au implicat o reproiectare a activității didactice din sala de clasă. De exemplu, obiectivele de învățare au fost formulate începând cu atitudinile și nu cu cunoștințele, cum se proiectează în mod curent în proiectarea didactică. Prima dată am formulat atitudinile și apoi cunoștințele și abilitățile
LLE: Se vorbește foarte mult despre centrarea pe nevoile elevului. În ce măsură corespunde acestei cerințe disciplina opțională la alegerea școlii „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”?
Oana Moșoiu: Un alt aspect important a fost să discutăm despre neuroștiințe, despre creierul copilului, despre cum are loc învățarea astăzi, nevoia de a crea modalități de învățare foarte active, foarte participative, nevoia de a lucra cu copii în grup, inclusiv aranjând clasa diferit, de la atmosferă, pe care o pregătim, o proiectăm cu atenție și din timp, pentru a induce o anumită predispoziție a copilului pentru temele cu conținut valoric și caracterial.
Întrucât dimensiunea atitudinală este legată de dimensiunea afectivă, emoțională, e nevoie ca într-o sală de clasă tradițională să creăm un spațiu de învățare în registru afectiv-emoțional, axat mai mult pe stimularea motivației copiilor pentru temă, pentru tema pe care o ridicăm. Prin urmare, demersul pedagogic propus solicită tot ce e mai bun la profesori. Valorificăm ceea ce știu ei: le folosim experiența și cunoștințele pedagogice, pe care le reorganizăm ca să atingem niște ținte pe care cu adevărat nu le vom vedea imediat, pentru că nu e ca la un test de cunoștințe, unde reții o definiție sau clasificare.
Sunt lecții cu bătaie mai lungă în care atitudinile pe care dorim să le formăm sunt vizibile în timp și cărora trebuie să le dăm o anumită perspectivă de durabilitate – acele lucruri să persiste și să devină parte din personalitatea și caracterul elevilor.
LLE: Cui se adresează programul de formare aferent disciplinei „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”?
Oana Moșoiu: Programul de formare se adresează profesorilor din învățământul primar, cât și secundar (gimnaziu), diriginților, chiar și consilierilor școlari. Avem in vedere și „Pregătiți pentru viață” pentru liceu, care în acest moment este în lucru, dar între timp poate fi complementarizat cu alt opțional național, „Adolescență și autocunoaștere”.
Este pentru prima dată când avem opționale naționale cu adresare directă către dimensiunea caracterială, valorică și de abilități de viață ale elevilor, integrând elemente de viață sănătoasă, relații, dezvoltare personală.
Cât există o luptă pentru timpul școlar și o tendință de a introduce tot mai multe discipline pe teme tot mai specifice, de nișă, o astfel de abordare integrată, în forma acestei discipline, poate fi o soluție în această competiție pentru tot mai multe opționale și discipline care concurează pentru timpul elevului.
Soluția sunt disciplinele integrate și transdisciplinaritatea, iar această disciplină este un exemplu bun. Din toamnă se vor relua cursurile și invităm profesorii să opteze pentru a preda această disciplină.
0 Comments