Formare

Curs „Învățarea integrată – Pregătiți pentru viață, Adolescență și autocunoaștere. Aplicații practice pentru dirigenție și disciplinele opționale” – mai-iunie 2019

Vă invităm la programul de formare profesională continuă a cadrelor didactice adresat profesorilor din învățământul preuniversitar!

Scopul acestui program este sprijinirea profesorilor pentru a folosi metode și instrumente inovative de lucru la clasă, pentru a răspunde nevoilor de învățare ale elevilor. Profesorilor participanți li se oferă un cadru de învățare eficientă, un context stimulativ de împărtășire a experiențelor cu alți profesori, perspective noi asupra profesiei didactice, motivații și inspirație pentru a deveni mai buni.

Propunem abordări inovative, aplicative, concrete, bazate pe experiență directă, modalități de lucru interactive, participative. Astfel profesorii vor reuși să integreze în practicile de predare la clasă metode și tehnici de predare care să stimuleze o învățare eficientă la elevi, care să-i pregătească pentru viață, comunitate și societate.

Cursul este acreditat MEN cu 15 Credite Profesionale Transferabile (CPT) și are o durată de 60 ore.
Este compus din 3 module si se desfasoara pe perioada a 3 saptamani, in zilele de vineri (16-20), sambata (9-17) si duminica (9-17).

Desfășurare: perioada 17 mai – 2 iunie 2019, respectiv:

M1: 17 – 19 mai,
M2: 24 – 26 mai și
M3: 31 mai – 2 iunie 2019

În mai multe orașe din țară, așa cum apare în formularul de înscriere:

Alba Iulia
Arad
Argeș – Pitești
Bacău
Bacău – Onești
Bihor – Oradea
Bistrița Năsăud – Bistrița
Botoșani
Brașov
Brăila
București
Buzău
Caraș-Severin – Reșița
Călărași
Cluj – Cluj-Napoca
Constanța
Dolj – Craiova
Galați
Giurgiu
Gorj – Tg. Jiu
Harghita – Toplița
Ialomița – Slobozia
Iași
Ilfov – Brănești
Maramureș – Baia Mare
Mehedinți – Drobeta Turnu Severin
Mureș – Târgu Mureș
Neamț – Piatra Neamț
Neamț – Roman
Olt – Slatina
Sălaj – Zalău
Satu Mare
Suceava
Suceava – Vatra Dornei
Timișoara
Tulcea
Vâlcea – Horezu
Vaslui
Vaslui – Bârlad
Vrancea – Focșani.

Promovarea cursului și admiterea în procedura de evaluare este condiționată de o rata minima de prezenta de 80% din orele de formare.

Termen-limită pentru înscriere: 13 mai 2019.

Costuri program: 350 lei/participant include programul de formare, materiale și resurse, precum și susținere post-formare.
Orice alte costuri asociate participării sunt responsabilitatea participanților.

Oferta de formare pentru grupuri:

– pentru 2 colegi: 650 lei;

– pentru 3 colegi: 950 lei;

– pentru 4 sau mai mulți colegi: 300 lei/persoană.

Pachetele sunt valabile în condițiile participării complete și absolvirii cursului (condiție de participare 80%).

Înscrieri: vă invităm să completați formularul on-line de înscriere până pe data de 13 mai 2019, inclusiv.

Informații privind acceptarea la curs, detalii logistice și administrative veți primi prin email și, uneori, telefon (sms). De aceea, vă rugăm atenție la scrierea în formular a acestor informații.

Formular de înscriere: click aici.

Formare

Nouă sesiune de formare profesională continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar

Vă invităm la programul de formare profesională continuă a cadrelor didactice adresat profesorilor din învățământul preuniversitar!

Scopul acestui program este sprijinirea profesorilor pentru a folosi metode și instrumente inovative de lucru la clasă, pentru a răspunde nevoilor de învățare ale elevilor. Profesorilor participanți li se oferă un cadru de învățare eficientă, un context stimulativ de împărtășire a experiențelor cu alți profesori, perspective noi asupra profesiei didactice, motivații și inspirație pentru a deveni mai buni.

Propunem abordări inovative, aplicative, concrete, bazate pe experiență directă, modalități de lucru interactive, participative. Astfel profesorii vor reuși să integreze în practicile de predare la clasă metode și tehnici de predare care să stimuleze o învățare eficientă la elevi, care să-i pregătească pentru viață, comunitate și societate.

Cursul este acreditat MEN cu 15 Credite Profesionale Transferabile (CPT) și are o durată de 60 ore.
Este compus din 3 module si se desfasoara pe perioada a 3 saptamani, in zilele de vineri (16-20), sambata (9-17) si duminica (9-17).

Desfășurare: perioada 29 martie – 14 aprilie 2019, respectiv

M1: 29 – 31 martie,
M2: 5 – 7 aprilie și
M3: 12 – 14 aprilie 2019

în mai multe orașe din țară, așa cum apare în formularul de înscriere, mai jos.

Promovarea cursului și admiterea în procedura de evaluare este condiționată de o rata minima de prezenta de 80% din orele de formare.

Termen-limită pentru înscriere: 25 martie 2019.

Formularul de înscriere este accesibil aici.

Formare

Nouă sesiune de formare despre învățarea integrată, cu aplicații practice pentru dirigenție și materii opționale

Cum le formăm copiilor abilități de viață? Cum îi învăță să socializeze și să relaționeze – cu sine și cu ceilalți? Sunt abilități pe care noi înșine, ca profesori, trebuie să ni le consolidăm înainte de a încerca să le transmitem mai departe copiilor cu care lucrăm.

Pentru aceasta, este nevoie de reflecție, de un proces de transformare personală și de metode inovative. Schimbarea începe cu tine, dar o putem realiza împreună!

În februarie 2019, Asociația Life-Learning Education te invită la o nouă sesiune de formare în 31 de orașe ale țării.

Află unde accesând formularul de înscriere.

Cursul „Învățarea integrată – Pregătiți pentru viață, Adolescență și autocunoaștere. Aplicații practice pentru dirigenție și disciplinele opționale” face parte din programul de formare continuă oferit de Asociația Life-Learning Education cadrelor didactice si personalului de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar.

Cursul este acreditat MEN cu 15 credite profesionale transferabile (CPT)/60 ore față în față și se desfășoară  în 3 module, astfel:

M1: 15 – 17 februarie,
M2: 22 – 24 februarie și
M3: 1 – 3 martie 2019

Orar de desfășurare: vinerea (orele 16-20), sambata și duminica (orele 9-17)

Promovarea și admiterea în procedura de evaluare este condiționată de o rata minima de prezenta de 80% din orele de formare.

Termen-limită pentru înscriere: 10 februarie 2019.

Costuri: 350 lei/participant

În costuri sunt incluse programul de formare, materiale și resurse, precum și susținerea post-formare.

Orice alte costuri asociate participării sunt în responsabilitatea participanților.

Oferta de formare pentru grupuri:
– pentru 2 colegi: 650 lei;
– pentru 3 colegi: 950 lei;
– pentru 4 sau mai mulți colegi: 300 lei/persoană.

Pachetele sunt valabile în condițiile participării complete și absolvirii cursului (condiție de participare 80%).

Înscrieri: vă invităm să completați formularul on-line de înscriere până pe data de 10 februarie 2019, inclusiv.

Informații privind acceptarea la curs, detalii logistice și administrative veți primi prin email și, uneori, telefon (sms). De aceea, vă rugăm să completați cu atenție în formular aceste informații.

Clic aici pentru mai multe informații despre conceptul cursului

 

Formare

Program de formare: „Învățarea integrată – Pregătiți pentru viață, Adolescență și autocunoaștere. Aplicații practice pentru dirigenție și disciplinele opționale”

În perioada 23 noiembrie – 16 decembrie 2018, Asociația Life-Learning Education organizează programul de formare continuă a cadrelor didactice „Învățarea integrată – Pregătiți pentru viață, Adolescență și autocunoaștere. Aplicații practice pentru dirigenție și disciplinele opționale”.

Programul este acreditat de către Ministerul Educației Naționale cu 15 CPT (60 ore) și destinat personalului didactic și personalului de conducere, de îndrumare și de control din unitățile de învățământ școlar preuniversitar din țară.

Cursurile se vor desfășura în opt localități din țară, în grupe de câte 25 de cursanți, desfășurate în paralel – Iași, Focșani, Buzău, Constanța, București, Tg. Mureș, Reghin și Oradea.

Aplicanți eligibili:

– cadre didactice din învățământul preuniversitar școlar din țară;
– cadre didactice cu rol de diriginte;
– rol în coordonarea sau inițierea de proiecte sau programe extrașcolare și nonformale cu accent pe formarea abilităților de viață și a caracterului.

Tematica:

MODUL 1. Învățarea – noi abordări. Rolul profesorului în perspectiva abordărilor integrate.
MODUL 2. Abordarea integrată și interdisciplinaritatea – impact asupra învățării și elemente de proiectare didactică.
MODUL 3. Modalități de predare a disciplinelor Pregătiți pentru viață și Adolescență și autocunoaștere.

Cursul are o durată de 60 de ore și se va desfășura pe perioada a 3 săptămâni, sesiunile de formare fiind susținute în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, după următorul program:

Desfășurare: 23 nov. – 16 dec. 2018, astfel:

MODUL 1: 23 – 25 noiembrie,
MODUL 2: 7 – 9 decembrie și
MODUL 3: 14 – 16 decembrie 2018.

Promovarea cursului și admiterea în procedura de evaluare este condițională de o rata minima de prezenta de 80% din orele de formare.

Termen-limită pentru înscriere: 16 noiembrie 2018.

Costuri: 350 lei/participant include programul de formare, materiale și resurse, precum și susținere post-formare.

Orice alte costuri asociate participării sunt responsabilitatea participanților.

Oferta de formare pentru grupuri:

– pentru 2 colegi: 650 lei
– pentru 3 colegi: 950 lei
– pentru 4 sau mai mulți colegi: 250 lei/persoană.

Pachetele sunt valabile în condițiile participării complete și absolvirii cursului (condiție de participare 80%).

Înscrieri: Vă invităm să completați formularul online de înscriere până pe data de 16 noiembrie 2018, inclusiv.

Informații privind acceptarea la curs, detalii logistice și administrative se vor primi prin email și, uneori, telefon (sms). De aceea, este nevoie de atenție la scrierea în formular a acestor informații.

Formare

Cu Oana Moșoiu, lector doctor în științele educației, despre un nou concept educațional: abilități de viață

Oana Moșoiu, lector doctor în științele educației la Universitatea din București, specialist în formarea adulților și mamă a patru copii, a făcut parte din grupul de lucru care a elaborat programa de opțional la alegerea școlii „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”. Am întrebat-o ce aduce nou disciplina în contextul școlar și așa destul de încărcat și de ce ar fi în beneficiul tinerilor ca părinții să opteze pentru această disciplină inovativă la clasele primare și gimnaziale.


Life-Learning Education: S-a aprobat de curând o nouă materie opțională la alegerea școlii. „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”. Cu ce vine aceasta în mod specific?

Oana Moșoiu: Disciplina „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”, așa cum e descrisă pe programa aprobată de Institutul de Științele Educației și de comisiile din Ministerul Educației Naționale, propune în mod explicit formarea acelei dimensiuni caracteriale, valorice pe care celelalte discipline o realizează foarte greu sau deloc. Ea vine mai ales în completarea disciplinelor socio-umane și adresează în principiu nevoi ale elevilor de a-și dezvolta în școală abilități de viață, competențe specifice legate de relaționarea social, cum sunt prietenia, întrajutorarea, cooperarea, viața de familie și ceea ce cred că reprezintă o valoare adăugată este că răspunde nevoilor specific ale vârstelor.

Pe parcursul primilor opt ani de școală (se dorește și aprobarea programei pentru liceu, deci în final vor fi 12 ani), elevii au ocazia să dezbată, să discute, să trăiască prin situații de învățare activă tematici și probleme cu care ei se confruntă: prietenia, inclusiv prietenia cu sexul opus, aspecte legate de bine și rău, de alegeri corecte, alegeri cu consecințe, judecată morală, înțelegerea unor consecințe ce decurg din asumarea unor comportamente.

LLE: Nu erau deja acoperite temele respective prin opționalul de dezvoltare de personală, sau alte materii similare?

Oana Moșoiu: Sunt probleme complexe abordate și de alte discipline, dar aceasta este singura care își propune să abordeze integrat și transdisciplinar tematicile. Profesorii se vor confrunta cu nevoia de a preda valori și atitudini. Acestea nu se învață teoretic, ci se trăiesc și se văd. De aici, necesitatea ca profesorii sa constituie ei înșiși model și sursă de inspirație pentru ceea ce se transmite prin intermediul conținuturilor și în conformitate cu obiectivele de învățare. Când vorbesc de prietenie și prieteni buni, eu, ca profesor, trebuie să fiu un bun exemplu de prieten bun și un bun exemplu de om care știe să-și aleagă prietenii.

Aceasta a fost dificultatea pentru profesorii care au participat la formare – responsabilizarea lor nu doar ca profesori, ci în a constitui sursă de inspirație comportamental-valorică pentru elevii din sala de clasă.

LLE: Ce aduce nou disciplina în peisajul școlii românești?

Oana Moșoiu: Aceasta disciplină obligă la reorganizarea relației profesor-elev, aducând în față cu precădere dimensiunea umană a profesorului ca om, ca exemplu, ca model.

Credem că în cadrul programului de formare am reușit să stimulăm această dimensiune pe care profesorii au nevoie să o  aducă în fața elevilor lor, pentru ca discuția, dezbaterea, predarea legată de o lecție sau alta să-și atingă scopul profund de schimbare sau creștere valorică.

Programul de formare este unul de învățare transformatoare. Este o formare în abordare constructivistă, cu foarte multa învățare experiențială întrucât e foarte greu să le spui profesorilor cum să predea daca ei nu trăiesc ceea ce trebuie să predea. Ei vor proiecta ceea ce urmează să facă la clasă după ce trăiesc efectiv și ei astfel de experiențe în programul de formare.

A trebuit să aducem în discuție chestiuni metodologice care au implicat o reproiectare a activității didactice din sala de clasă. De exemplu, obiectivele de învățare au fost formulate începând cu atitudinile și nu cu cunoștințele, cum se proiectează în mod curent în proiectarea didactică. Prima dată am formulat atitudinile și apoi cunoștințele și abilitățile

LLE: Se vorbește foarte mult despre centrarea pe nevoile elevului. În ce măsură corespunde acestei cerințe disciplina opțională la alegerea școlii „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”?

Oana Moșoiu: Un alt aspect important a fost să discutăm despre neuroștiințe, despre creierul copilului, despre cum are loc învățarea astăzi, nevoia de a crea modalități de învățare foarte active, foarte participative, nevoia de a lucra cu copii în grup, inclusiv aranjând clasa diferit, de la atmosferă, pe care o pregătim, o proiectăm cu atenție și din timp, pentru a induce o anumită predispoziție a copilului pentru temele cu conținut valoric și caracterial.

Întrucât dimensiunea atitudinală este legată de dimensiunea afectivă, emoțională, e nevoie ca într-o sală de clasă tradițională să creăm un spațiu de învățare în registru afectiv-emoțional, axat mai mult pe stimularea motivației copiilor pentru temă, pentru tema pe care o ridicăm. Prin urmare, demersul pedagogic propus solicită tot ce e mai bun la profesori. Valorificăm ceea ce știu ei: le folosim experiența și cunoștințele pedagogice, pe care le reorganizăm ca să atingem niște ținte pe care cu adevărat nu le vom vedea imediat, pentru că nu e  ca la un test de cunoștințe, unde reții o definiție sau clasificare.

Sunt lecții cu bătaie mai lungă în care atitudinile pe care dorim să le formăm sunt vizibile în timp și cărora trebuie să le dăm o anumită perspectivă de durabilitate – acele lucruri să persiste și să devină parte din personalitatea și caracterul elevilor.

LLE: Cui se adresează programul de formare aferent disciplinei „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate”?

Oana Moșoiu: Programul de formare se adresează profesorilor din învățământul primar, cât și secundar (gimnaziu), diriginților, chiar și consilierilor școlari. Avem in vedere și „Pregătiți pentru viață” pentru liceu, care în acest moment este în lucru, dar între timp poate fi complementarizat cu alt opțional național, „Adolescență și autocunoaștere”.

Este pentru prima dată când avem opționale naționale cu adresare directă către dimensiunea caracterială, valorică și de abilități de viață ale elevilor, integrând elemente de viață sănătoasă, relații, dezvoltare personală.

Cât există o luptă pentru timpul școlar și o tendință de a introduce tot mai multe discipline pe teme tot mai specifice, de nișă, o astfel de abordare integrată, în forma acestei discipline, poate fi o  soluție în această competiție pentru tot mai multe opționale și discipline care concurează pentru timpul elevului.

Soluția sunt disciplinele integrate și transdisciplinaritatea, iar această disciplină este un exemplu bun. Din toamnă se vor relua cursurile și invităm profesorii să opteze pentru a preda această disciplină.

Blog

Cum educăm tinerii pentru viață și comunitate

La clasa ei de preșcolari, Rodica Andrei, o învățătoare din București, are șase elevi agitați și chiar agresivi. La oră vorbesc neîncetat, fac cu totul altceva și îi deranjează pe ceilalți. Discutând cu colegele, a aflat că fiecare are în medie câte două-trei astfel de cazuri la clasă. Ceilalți copii aveau o autonomie redusă și relaționau destul de greoi: „Nu se îmbrăcau singuri la ora de educație fizică, nu știau să-și lege șireturile, să îmbrace jacheta, să spună «mulțumesc», «te rog frumos», «îmi pare rău»”.

Psihologii au identificat dificultăți de natură emoțională la elevii care creau probleme. „Copiii nu știu să își gestioneze emoțiile. La fel și părinții. Și la fel și noi, educatorii. Mi-a luat ceva timp să mă reechilibrez. Mă învinovățeam pentru neputința sau neștiința de a interveni. Știm să instruim, dar nu știm să ajutăm copiii pe partea legată de emoții, de relații. Iar consecințele se observă la gimnaziu: nu se respectă unii pe alții, nu empatizează, nu le pasă de emoțiile celorlalți.”

Educația socio-emoțională

Rodica Andrei a sesizat o nevoie educațională reală și tot mai stringentă. „A fi indiferent la nevoile sau disperarea celuilalt echivalează cu lipsa de afecțiune. Rădăcinile altruismului se regăsesc în abilitatea de a descifra corect emoțiile celorlalți și de a răspunde adecvat la ele, adică de a empatiza cu suferința sau nevoile aproapelui”, spune prof. dr. Adrian Opre, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Iar această carență conduce la altele mai grave. „Există tot mai multe mărturii științifice conform cărora dimensiunile valoric-morale ale individului își au originea în capacitățile sale socio-emo­țio­nale”, explică prof. Opre.

Cercetările realizate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) arată că persoanele cu compe­tențe socio-emoționale bune vor performa bine și în domeniul tehnic și cognitiv. Stefan Kapferer, secretar general adjunct OECD, afirma în 2015, la lansarea raportului de cercetare al Skills for Social Progress: The Power of Social and Emotional Skills: „Edu­cația socială și emoțională, sau dezvoltarea caracterului (Bildung), a fost dintotdeauna unul din rolurile centrale ale școlii. Competențele sociale și emo­ționale – perseve­rența, autocontrolul sau capacitatea de a te face plăcut și a ajunge la consens cu ceilalți – sunt ingrediente-cheie pentru prosperitatea personală și socială”.

Formarea „abilităților de viață”

Cele enumerate mai sus apar în recomandările educaționale ale OECD sub denumirea de Life Skills, adică „abilități de viață”, fiind definite ca o combinație de atitudini, abili­tăți de socializare și comunicare, trăsături de caracter, inte­ligență socială și emoțională, care ajută persoana să navigheze cu bine prin mediul său, să coopereze eficient cu alții și să ducă la capăt acțiuni conform cerințelor, folosindu-și cunoștin­țele teoretice și tehnice.

Mariana Gelea Tablă, din București, profesor pentru învățământul primar, observă și ea că „elevii de azi sunt supra­dotați din punctul de vedere al inteligenței, pragmatici și dezinhibați, curajoși și creativi”. Dar, spune ea, sunt și „mai puțin motivați, hiperactivi, dezordo­nați, egoiști, nu-și asumă respon­sabilități și intră adesea în opoziție cu adulții. Le lipsește un sistem de valori, deoarece, fiind înclinați spre latura de aplicare imediată, cad mai ușor pradă influențelor negative”. Profesorul Opre atențio­nează cu privire la acest mod de acțiune lipsit de reflecție: „Sclavii impulsurilor au mult de suferit, deoarece tocmai capacitatea de a și le controla susține clădirea caracterului. Două sunt atitudinile morale pe care ar trebui să le dezvoltăm la copiii și tinerii de azi: autoînfrânarea și compasiunea”.

„În ultimul deceniu, multe studii din psihologie și neuro­științe au demonstrat că generozitatea, iubirea, reziliența, iertarea, compasiunea, întrajutorarea au efecte benefice nu doar la nivelul relațiilor sociale, ci și asupra sănătății personale. Dacă școala se canalizează doar pe transmiterea unor abilități din sfera profesională, va fi foarte greu cu educația pentru viață”, spune diac. Adrian-Sorin Mihalache, autorul cărții Ești ceea ce trăiești – Câteva date recente din neuroștiințe și experiențele duhov­nicești ale Filocaliei. Aceasta prezintă argumente știin­țifice despre legătura dintre viața moral-spirituală și starea de bine a persoanei.

„Revoluția” globală și tradiția școlii românești

Dezvoltarea caracterului nu reprezintă un concept cu totul nou, scrie psihologul Martin Seligman în cartea Fericirea autentică – Ghid practic de psihologie pozitivă. A fost doar abandonat pe parcursul secolului XX, când, sub influența ideologiilor materialiste și egalitariste, s-a preferat explicarea anumitor conduite strict prin cauze externe, postulându-se că, în aceleași circum­stanțe, toți oamenii ar reacționa la fel. La începutul noului mileniu, Seligman a reușit să determine o recentrare pe cauzele interne ale comportamentului uman. În 2004, împreună cu o echipă de experți, el a inventariat virtuțile, atitudinile și trăsăturile pozitive de caracter, explicând că doar practicarea lor asigură o fericire autentică și durabilă. Pe baza inventarului său a fost conceput VIA-Character, un program de construire a caracterului care funcționează cu succes în SUA. Practic, suntem în mijlocul unei „revoluții” în sensul inițial al cuvântului: acela de întoarcere la un punct de plecare pentru a recupera ceea ce s-a pierdut pe drum.

În istoria școlii românești, educația pentru caracter nu a fost o necunoscută, ci dimpotrivă. Cine a văzut un manual de citire din epoca interbelică a remarcat că nu se limita la consolidarea limbii și comunicării, ci aborda teme de moralitate și dezvoltare personală. „Școala pregătea atunci adulți bine echipați din punctul de vedere al responsa­bilităților civice și morale. Personalitățile vremii au fost produsul unei anumite paradigme educaționale”, spune prof. Opre. În anii 1930, prof. Iuliu Hație­ganu, rector al uni­ver­si­tății clujene, rezuma această paradigmă astfel: „Noi, aici, în Alma Mater, formăm mai întâi verticalități, adică oameni de caracter și abia apoi oameni de știință și buni profe­sioniști”.

Astăzi, Seligman, părintele conceptului de psihologie pozitivă (centrată pe moduri de îm­bună­tățire a vieții, nu doar pe repararea disfuncționali­tă­ților), arată că dezideratul „vertica­lității” nu se referă exclusiv la respectarea unor prescripții morale aride, ci constituie rețeta unei funcționări optime în lume și a unei adapta­bilități reale la complexitatea vieții.

Știința, în sinergie cu abilitățile de viață

Azi, există tineri foarte bine dotați cognitiv, care însă nu reușesc să își valorifice poten­țialul, spune prof. Opre: „Presta­țiile lor în familie, în societate, la locul de muncă le trădează lipsa unor abilități- cheie”. Pe de altă parte, mai remarcă profesorul, au succes unii „mai puțin dotați intelectual și cu perfor­manțe academice modeste”, dar care „dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte și un bun echilibru emoțio­nal”. Cei din urmă s-au dovedit mai bine echipați cu abilități de viață: perseverență, conștiincio­zitate, autocontrol, atenție, încredere în sine, reziliență (abilitatea de a depăși crize, dificultăți, eșecuri), empatie, modestie.

Cunoștințele teoretice și abilitățile tehnice ar fi bine să se dezvolte simultan cu cele de viață, astfel încât să se poten­țeze și stimuleze reciproc, spune prof. dr. Constantin Cucoș, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. „Degeaba știi să faci ceva, dacă acel ceva nu favorizează pozitivitatea vieții, binele propriu sau al celorlalți. Dacă, de pildă, com­petența informatică este folosită de cineva în a fura sau periclita o persoană, o instituție, aceasta devine periculoasă. Până la ­urmă, ceea ce face diferența dintre oameni, în materie chiar și de competență profesională, sunt profilul și altitudinea caracterului”. De altfel, atât OECD, cât și Forumul Economic Mondial semnalează că angajatorii caută acum oameni care nu sunt doar calificați, ci și înzestrați cu un bun caracter.

Noi discipline de formare a caracterului

Este școala românească pregătită să (re)descopere acest concept educațional – să-i spunem nu „nou”, ci „reînnoit”? Răspunsul este afirmativ: noua curriculă națională pentru învăță­mânt primar și gimnazial aderă la noile recomandări OECD. Au fost aprobate noi programe pentru discipline opționale care au ca obiectiv consolidarea abili­tăților de viață în corelație cu vârstele de dezvoltare ale elevului: de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a, se poate opta pentru materiile „Pregătiți pentru viață. Educație pentru viață și comunitate” sau „Mai întâi caracterul”. Pentru liceu, există opțio­nalul „Adoles­cență și autocu­noaștere”.

Este pentru prima dată când există mai multe opționale națio­nale axate pe dimensiunea caracterială, valorică și de abilități de viață. Prof. Cucoș a făcut parte din comitetul consultativ de elaborare a disciplinei „Pregătiți pentru viață”, despre care spune: „Este o propunere cu valoare formativă pe linie psihocomportamentală, spirituală, comunitară, cu un evident profil interdisciplinar, care însă nu intră în opoziție, diso­nanță sau concurență nici cu religia, nici cu alte discipline, ci merge pe o integralitate pe linia înțelesului, a căutării sensului, a cunoașterii de sine și a celor­lalți”.

Noile opționale își propun să formeze competențe transversale, adică necesare în toate domeniile, fără să fie specifice unuia anume. Acest tip de compe­tențe pot fi abordate și transdisciplinar, adică se pot consolida la mai multe materii școla­re. Transdisciplinaritatea, chiar dacă nu se numea așa, se practica și în perioada interbelică, când toate nivelurile de învăță­mânt erau marcate de dezideratul construcției caracterului.

Mariana Cojocaru, profesor și consilier școlar din Iași, coordonează programul de formare pentru predarea disciplinelor „Pregă­tiți pentru viață” și „Adoles­cență și autocunoaștere”. Pe lângă educația caracterială, acestea integrează și elemente de viață sănătoasă, de relațio­nare și dezvoltare personală. „Cât timp există o luptă pentru timpul școlar și o competiție între tot mai multe discipline pe teme tot mai specifice, o astfel de abordare integrată poate fi o soluție”, spune ea.

Instrumente și modele

Cornel Celmare, un consilier școlar ieșean care a făcut parte din grupul de lucru pentru programa „Adolescență și autocu­noaștere”, oferă un exemplu despre cum se pot forma com­petențe transversale la orice ­disciplină. O profesoară de religie din Iași avea ultima oră la clasa a opta și se aștepta ca elevii să absenteze. Dar ei rămâneau mereu la ultima oră. Le plăcea că făceau foarte multe dezbateri, discuții, își spuneau punctele de vedere, foloseau învățarea prin cooperare și lucrau pe grupe. Își antrenau astfel niște abilități: cum ții un discurs, cum oferi contraargumente, cum respecți puncte de vedere diferite, cum suporți o critică constructivă, cum arăți că nu ești de acord cu celălalt, dar respecți punctul lui de vedere.

„Aceste lucruri se învață mai greu în mod natural și e bine când școala le antrenează prin modalități mai structurate. E nevoie de instrumente, modele și politici care să sprijine acest lucru”, spune Celmare, care consideră că felul în care a fost concepută formarea pentru noile opționale ajută profesorii să învețe și ei aceleași abilități ca și copiii și le oferă instrumente și metode inovative în acest scop.

Inovație și tradiție

Pentru noile discipline, profesorii se vor confrunta cu nevoia de a preda valori și atitudini, care nu se învață teoretic, ci se trăiesc și se văd. E nevoie de experiență și reflecție. Mariana Cojocaru explică: „Programul nostru este unul de învățare experiențială și transformatoare, care îi face pe profesori să trăiască efectiv ceea ce urmează să le transmită elevilor. Pe lângă noile metode de predare activ-par­­ticipative, ei vor fi respon­sabilizați să constituie o sursă de inspirație comportamental-valorică pentru elevi”.

Familia și comunitatea extinsă sunt chemate să contribuie și ele, oferind modele. Diac. Adrian-Sorin Mihalache semnalează o afirmație frumoasă făcută de un profesor local la o dezbatere despre educație din Africa: „Am nevoie de un sat ca lumea ca să educ acești copii”. În același sens, prof. Opre își evocă tatăl, care i-a furnizat un model de viață autentic și credibil: „Îmi vin adesea în minte cuvintele pe care ni le adresa frecvent mie și fratelui meu: «Eu voi fi foarte mulțumit dacă noi, ca părinți, vom reuși să facem din voi oameni de omenie». Tata s-a străduit să ne transmită sistematic și subtil esența educa­ției interbelice al cărei beneficiar direct a fost”.

Profesoara Mariana Gelea crede că elevii de azi vor schimba lumea de mâine, dar spune și că școala ar trebui să se schimbe pentru a veni mai bine în întâmpinarea nevoilor lor reale: „Trebuie să îi ascultăm și să facem și noi un efort să ne adaptăm, să adaptăm școala”. Instrumente validate instituțional au apărut. Însă schimbările reale au loc doar odată cu schimbarea oamenilor. De aceea, este nevoie de formare continuă, spune Mariana Cojocaru de la „Pregătiți pentru viață”, care îi așteaptă de la toamnă la noile cursuri pe profesorii din învățământul primar și ­gimnazial, pe diriginți și chiar pe consilierii școlari. Schimbarea a început. Te vei alătura și tu, ca părinte sau lucrător în învățământ?

Sursa: Ziarul Lumina
Formare

30 martie-4 aprilie 2018: Formare de formatori la Iași. Noile educații – abordări inovative

În perioada 30 martie-4 aprilie 2018, la Iași a avut loc o sesiune de formare a formatorilor pentru abordări inovative de predare: abilități de viață (life skills), cu aplicații practice pentru dirigenție și disciplinele opționale.

Pentru a înțelege cele mai bune metode de predare a unor valori și atitudini, profesorii au învățat să o ia de la zero, să experimenteze și să se transforme ei înșiși înainte de a le propune elevilor să facă același lucru.

Formarea a fost concepută de Asociația Life-Learning Education din Constanța și oferită cu sprijinul și colaborarea Asociației Art Civica din Iași.

 

Blog

Adevarul.ro: „Tudor, o poveste despre adopţie“ sau cum să scrii cărţi cu subiecte greu de abordat

Veronica Iani lansează vineri, 9 martie, la Cluj, cartea „Tudor, o poveste despre adopţie”. Constănţeanca a scris cărticica tocmai ca să-i ajute pe copii să înţeleagă ce înseamnă adopţia.

„Părinţii sunt reticenţi să vorbească cu copiii despre adopţie, amână momentul acesta. Cumva le e teamă“, spune Veronica Iani, autoarea cărţii „Tudor, o poveste despre adopţie“, lansată azi, 9 martie, la Cluj, la Biblioteca Judeţeană.

A gândit cartea ca un instrument pentru părinţi, chiar şi pentru un viitor frate sau o viitoare soră. Cărticica face parte din colecţia „Fiecare viaţă este un dar” alături de volume care explică pe înţelesul celor mici ce este sindromul Down şi sarcina. Cartea despre adopţie a avut lansări la Bucureşti, anul trecut, respectiv la Sibiu.

Veronica Iani le-a spus organizatorilor evenimentului că scrie cărţi cu subiecte greu de abordat pentru că „fiecare viaţă este un dar, iar lumea, şi în special copiii, au nevoie să afle acest lucru“.

Citește articolul integral pe Adevarul.ro
Blog

Adevarul.ro: Matematiciana care le povestește copiilor despre sarcină, dizabilități și adopție

Veronica Iani (45 de ani) scrie şi ilustrează cărţi pentru copii despre subiecte puţin pomenite în societatea românească: sindromul Down, adopţie, dizabilităţi fizice. Vocaţia şi-a descoperit-o din întâmplare şi după ce a trecut de prima tinereţe.

Veronica Iani e o constănţeancă de 45 de ani care pune pe hârtie povestioare despre acei oameni care rar ajung personaje de carte şi pe care societatea românească îi ţine încă la distanţă: cei cu sindromul Down şi cu dizabilităţi fizice.

„Mă simt ca un copil pus pe şotii. Uneori râd singură de ceea ce scriu“, ne povestea ea, la câteva zile după ce şi-a lansat, la Cluj, cea mai recentă carte, „Ioana. O poveste despre sindromul Down“.

„Nu poţi iubi un copil cu sindrom Down dacă nu îl cunoşti şi nu poţi înţelege ce mare dar este adopţia pentru un copil fără familie, până nu ştii ce se ascunde în sufletul celui adoptat“, spune ea.

După ce a terminat Matematica la Universitatea Ovidius din Constanţa, a fost profesoară cam trei ani. Veronica spune că primul an de dăscălie a fost o provocare, deoarece preda la clase ce aveau foarte mulţi copii de la un orfelinat din apropiere.

„Era tare greu. Copiii sufereau din cauza lipsei de iubire şi, de aceea, comportamentul lor era destul de violent. De fapt, uitându-mă în urmă, fiecare etapă a vieţii mele a fost o pregătire pentru ceea ce fac astăzi. E ca şi cum aş privi în urmă şi aş vedea cum Dumnezeu a trasat nişte drumuri care m-au adus aici. Şi nu au fost cele mai uşoare drumuri“, mărturiseşte scriitoarea.

Un băiat şi-a dorit să aibă şi el sindrom Down

Temele pe care le abordează Veronica Iani în cărţile ei pentru copii sunt o noutate în România.

„Am pornit pe un drum ceva mai greu: acela de a scrie despre lucruri mai puţin pomenite în cărţile de pe piaţă. Chiar cu riscul de a nu fi cumpărate. Am zis că, dacă se schimbă măcar ceva în sufletul unei persoane care citeşte, eu mă declar absolut mulţumită.

Şi chiar am avut o mare bucurie în acest sens. Mama unui băieţel de 9 ani care a fost la lansarea cărţii «Ioana. O poveste despre sindrom Down» mi-a spus că băieţelul ei i-a mărturisit că ar dori să aibă şi el sindromul Down, după ce a ascultat povestea. Am rămas cu gura căscată. Obiectivul meu a fost atins“, povesteşte emoţionată scriitoarea, mamă la rândul ei.

„Ioana. O poveste despre sindromul Down“ şi „Bebe. O poveste din burtică“ fac parte din colecţia „Fiecare viaţă este un dar“, pe care autoarea a gândit-o ca pe o sărbătorire a vieţii. În prima este descrisă venirea pe lume a unei fetiţe cu sindrom Down, iar în cea de-a doua, Veronica Iani le explică micuţilor cum stă treaba cu sarcina, pe înţelesul lor.

Citește articolul integral pe Adevarul.ro

Blog

Lansarea cărții „TUDOR. O poveste despre adopție” de Veronica Iani

Pe 2 iunie 2017, de Ziua Națională a Adopției, Editura Life Learning Education a lansat, împreună cu Asociația Tzuby’s Kids, care promovaează adopția de copii, cartea pentru copii „TUDOR. O poveste despre adopție” de Veronica Iani.

Scriitoarea și ilustratoarea Veronica Iani le-a citit copiilor prezenți – majoritatea adoptați – o poveste simplă și frumoasă despre un copil adoptat pe nume Tudor.

În carte, mama îi povestește lui Tudor că un copil adoptat este de două ori iubit – o dată de mama care i-a dat viață și a avut puterea să se despartă de el pentru a-i asigura o viață mai bună, și o dată de mama care, chiar dacă nu l-a purtat în pântece, l-a primit în inima ei cu mult drag și dor.