Veronica Iani: „Sorin Focuță a plecat la Domnul fără a apuca să vadă cartea tipărită, dar sunt sigură că, de acolo, de sus, se va bucura de fiecare dată când un copil o va citi”

„Pe Sorin Focuță Constantin l-am cunoscut în anul 2017. Eu scrisesem o povestire despre un copil cu boala oaselor de sticlă, iar Sorin avea această boală. L-am contactat pe Facebook. Doream să aflu cum i se pare textul meu și să scrie câteva cuvinte pentru coperta patru a cărții. Mă gândeam, cu teamă, că ar putea să se supere, să se întristeze.

S-a bucurat că i-am scris, apoi am vorbit de multe ori la telefon. Mi-a povestit momente din viața lui: cum îl scoteau prietenii la joacă cu căruciorul și îl mai scăpau pe jos, aducându-l acasă cu câte un os rupt, despre cum a trebuit să stea întins în pat începând cu vârsta de 18 ani.L-am întrebat cu jumătate de gură dacă este trist vreodată, dacă este supărat pe Dumnezeu că i-a dat o astfel de soartă, dacă s-a comparat cu ceilalți copii. Mi-a răspuns râzând că niciodată nu a fost trist și că Îi mulțumește în fiecare clipă lui Dumnezeu pentru viața lui, pentru dragostea cu care este înconjurat. Își iubea mama și prietenii nespus de mult. Despre textul pe care i l-am trimis a spus că nu este suficient de bun. M-a încurajat să scriu altul.

Cartea Leo. O poveste despre prietenie nu ar fi existat dacă nu l-aș fi ascultat pe Sorin.

După aproape doi ani de când am început să lucrez la ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, Leo. O poveste despre prietenie a ieșit de pe porțile tipografiei. I-am dedicat-o lui Sorin Focuță, omul cu suflet de aur și oase de cristal.

Cartea este o poveste emoționantă despre prietenia care se leagă între Matei și Leo, un băiețel cu boala oaselor de sticlă.

Sorin a plecat anul trecut la Domnul, fără a apuca să vadă cartea tipărită, însă, sunt sigură că, de acolo, de sus, se va bucura de fiecare dată când un copil o va citi.”

Iată cuvintele lui Sorin pentru coperta a IV-a:

Boala oaselor de sticlă este o cruce ca orice cruce din această lume. Purtată cu mulțumire către Dumnezeu și cu dragoste pentru cei din jur, ea devine punte către Rai. Cei din jurul celui cu oase fragile învață să fie mai delicați, mai atenți, mai iubitori, inclusiv din cauza micilor accidente prin care îi provoacă fracturi celui bolnav. Nimic nu este greu și fără rost în această lume, dacă este privit prin perspectiva veșniciei sufletului și a fragilității acestei vieți, dacă Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și îi iubim pe toți cei din jur, chiar și când ne provoacă unele dureri.

Cumpără cartea Leo. O poveste despre prietenie de pe veronicastories.com.