În cadrul procesului de selecție a astronauților, psihologii de la NASA îi întrerup în mod deliberat pe candidați, le critică răspunsurile corecte, impun limite de timp imposibile și le spun că au rezolvat greșit problemele, deși, de fapt, le-au rezolvat corect.
După șase decenii de experiență în selectarea candidaților, NASA a decis că aceasta este metoda infailibilă de identificare a abilităților necesare pentru misiunile în spațiul cosmic.
Mai precis, setul specific de tactici de interviu este menit să identifice o anume abilitate care determină cine va deveni astronaut și cine nu. Desigur, comisia de selecție caută într-o primă fază inteligență, curaj, un fizic de excepție, dar – dincolo de toate acestea – o abilitate crucială: adaptabilitatea.
Aceasta este descrisă ca abilitatea de a continua să funcționezi la un înalt nivel de performanță tehnică și eficiență socială în condiții care pe mulți alții i-ar incapacita: Să ți se spună că un răspuns corect este greșit și să continui să raționezi. Să fii întrerupt și să continui să vorbești. Să fii criticat și să-ți menții în continuare punctul de vedere. Să fii epuizat, izolat, să suferi sau să fii lipsit de somn și să iei totuși decizii bune.
Tiparul comportamental care asigură succesul
Tactica de a întrerupe un candidat în mijlocul frazei și de a-i critica raționamentele nu are scopul de a-l intimida, ci de a observa ce face în continuare. Scopul este de a observa dacă cedează în fața unei contradicții venite din partea unei persoane cu autoritate sau continuă să aibă încredere în propria judecată.
Psihologii de la Departamentului de Sănătate Comportamentală și Performanță vor exclude candidații care manifestă unul din următoarele două tipare comportamentale înrudite, dar distincte:
- tiparul deferenței reflexe, în care candidatul renunță la un răspuns corect atunci când i se spune că este greșit / tace când este întrerupt / este de acord cu persoana care a vorbit cel mai recent.
- tiparul rigidității reflexe, în care candidatul refuză să-și schimbe poziția în orice circumstanță, ignoră informațiile noi sau devine ostil atunci când modul său de raționare este pus sub semnul întrebării.
Niciunul dintre aceste tipare nu este ceea ce își dorește NASA. Tiparul comportamental căutat este următorul: candidatul ia contradicția în serios, evaluează informația care îi contrazice poziția și răspunde în consecință – fie modificându-și poziția inițială, fie menținând-o cu fermitate.
Pe baza dovezilor acumulate, acest tipar comportamental s-a dovedit a fi cel mai puternic predictor al succesului în misiunile spațiale de lungă durată. De fapt, este cel mai puternic predictor în orice univers și în orice context.
Este, de asemenea, tiparul cel mai dificil de identificat prin oricare dintre tehnicile standard de interviu pentru angajare. Aceasta i-a determinat pe specialiștii agenției spațiale americane să aleagă modalitatea de evaluare descrisă mai sus.
Abilități de viață care-ți asigură angajarea la NASA
Astronauta Anne McClain, într-o postare pe blog publicată de NASA în 2020, a sintetizat în patru cuvinte calitățile pe care agenția le căuta la viitorii exploratori spațiali:
- adaptabil,
- demn de încredere,
- perseverent
- atent la detalii.
Formularea nu este una oficială, însă corespunde îndeaproape trăsăturilor pe care Comisia de selecție a astronauților le publică drept criterii de selecție: leadership, spirit de echipă, comunicare, adaptabilitate, capacitatea de a lua decizii în condiții de stres și abilitatea de a învăța și utiliza informații tehnice complexe.
Cercetările referitoare la procesul de selecție NASA, inclusiv o analiză din 2024 publicată în revista academică estoniană Trames, au adăugat detalii suplimentare la listă: motivația ridicată pentru obținerea performanței, abilități interpersonale dezvoltate, un nivel ridicat de agreabilitate, un nivel ridicat de conștiinciozitate și o inteligență emoțională ridicată.
Ultimul nivel de selecție, pus în mâna viitoarei echipe
Ultimul nivel al procesului de selecție include implicarea altor astronauți activi în procesul de evaluare al candidatului alături de care ar trebui să trăiască și să lucreze în condiții de izolare extremă timp de luni sau chiar ani.
Scopul este identificarea persoanelor cărora membrii actualului corp de astronauți le-ar încredința propria siguranță și cu care ar avea încredere să stea închiși într-un mic compartiment presurizat pe durata unei misiuni. Ei se vor baza pe judecata candidatului intervievat atunci când se vor afla la o sută de milioane de kilometri distanță de casă.
Rata de admitere
Rata de admitere a cosmonauților americani este de 1 la mie sau chiar 1 la 1.500 – de 40 până la 75 de ori mai riguroasă decât acceptarea la Universitatea Harvard (3-4 candidați admiși din 100) sau în programul de pregătire Navy SEAL al Marinei SUA (6 candidați admiși din 100). Până în prezent, de-a lungul celor 65 de ani de istorie NASA, agenția a selectat 370 de candidați pentru programul de astronauți.
Majoritatea candidaților care ajung să fie selectați pentru programul de astronauți au depus candidatura de cinci până la cincisprezece ori înainte de a fi aleși. Dintre aceștia, cei care reușesc sunt cei care, în anii dintre candidaturi, au continuat să-și dezvolte setul specific de abilități personale și profesionale.
Meseria presupune să continui să funcționezi atunci când totul merge prost. Iar interviul de angajare urmărește să afle dacă ești capabil să faci acest lucru.
0 Comments