PAS cu PAS. Cum am ținut un atelier de lectură „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Povestea este cel mai bun vehicul pentru a transmite valori și atitudini. Încă de la o vârstă fragedă, povestea ne pregătește pentru viață, explică un psihanalist american. Cum vorbim cu copiii despre prietenie, respect și alte atitudini pozitive? Citindu-le o poveste.

Două studente din Iași explică în ce fel au susținut un atelier de poveste cu copii de clasa a III-a de la Școala Waldorf din Iași. Evenimentul, intitulat „Spune-mi o poveste pentru suflet”, a fost organizat de Departamentul Pro Vita al Arhiepiscopiei Iașilor miercuri, 22 ianuarie 2020. Studentele Iuliana Pârvu şi Georgiana Nistor explică ce poveste au ales și ce materiale și strategii au folosit pentru a le transmite copiilor valoarea prieteniei și deschiderea către împrietenire.

Atelierul a durat două ore, timp în care elevii au făcut cunoștință cu Shok – un model de prieten devotat și curajos – din povestea Aventurile porcușorului de zăpadă scrisă de Iurii Bazukevici.

Atelierul s-a desfășurat în felul următor:

În introducere, pentru a intui tema atelierului, le-am cântat copiilor un cântec despre prietenie acompaniat de chitară.

Ca să descopere titlul poveștii, am pregătit patru ghicitori :

A venit babă din munți,
Peste râuri făcând punți
și a prins spunând povești,
Flori de gheață la ferești.

(Iarna)

Albă plapumă şi moale
S-a întins pe deal şi vale.
Când soseşte primăvara,
Se topeşte plăplumioara.

(Zăpada)

Butoiaș cu patru bețe,
Ce mai carne de ospețe;
De nas poartă un inel
Și drept coada, un cârcel.

(Porcul)

N-o poți cumpăra sau vinde,
Nici în mână n-o poți prinde.
Dar o poți lua cu tine,
Să te ai cu lumea bine.

(Prietenia)

Aceste ghicitori le-au fost adresate copiilor cu scopul de a afla titlul poveștii. Cum?

Am scris:

„Aventurile porcușorului de zăpadă”

pe un porcușor din carton decupat și împărțit în patru părți (ca un puzzle).

Cine știa răspunsul la ghicitoare, venea și lua o parte și o lipea pe tablă. Copilul care a atașat ultima parte a descifrat și mesajul scris, care era titlul poveștii.

După aceasta le-am citit copiilor povestea. Pe parcursul ei am explicat anumite cuvinte necunoscute și situații. Apoi am purtat o discuție pe baza poveștii.

Pentru energizare am folosit câteva jocuri dinamice de echipă din care ne-am străduit să extragem ceea ce am învățat, făcând trimitere și la poveste.

Apoi am împărțit copiii în patru echipe. Fiecare echipă a primit câte un plic în care se aflau materialele necesare pentru realizarea lui Shok, porcușorului de zăpadă. Pe lângă sarcina de a-l face pe Shok, le-am cerut să dea un nume sugestiv echipei care să aibă legătură cu povestea ascultată și să explice de ce l-au ales. Fiecare echipă a fost invitată, pe rând, în fața clasei pentru a expune rezultatele.

În încheiere le-am oferit copiilor câte un bilet colorat pe care să își scrie impresiile legate de atelier. Acestea au fost lipite pe o inimă de carton decupată, ce le-a rămas ca amintire de la atelier alături de porcușorii realizați în echipe. În plus le-am dat și câte o fișă ( pe care voiam să le-o dăm în clasă, însă nu am mai avut timp) pe care să o completeze când li se va face dor de Shok și de Sașa.

Câteva dintre impresiile copiilor:

Maia: „Am simțit armonie, bucurie și pace!”

Samira: „Mi-a plăcut să plutesc în lumea poveștilor și a jocurilor. Purcelușul Sock e un model de prieten adevărat! Prietenieee!”

Sophia: „A fost o zi cu: amuzament, prietenie și iubire. Mi s-au părut două ore de poveste!”