Colecția „Fiecare viață este un dar”

Apariții din colecția „Fiecare viață este un dar”. Cărți scrise și ilustrate de Veronica Iani

Colecția își propune să educe copiii și părinții despre darul vieții și frumusețea copilăriei. Citește-i o poveste copilului tău!

Leo. O poveste despre prietenie

O poveste emoționantă despre prietenia care se leagă între Matei și Leo, un băiețel cu boala oaselor de sticlă. Prima lor întâlnire are loc într-un salon de spital și se sfârșește cât se poate de prost: Matei fură mica pasăre de cristal pe care Leo o avea de la bunica lui. Treptat, cei doi reușesc să construiască punți peste ceea ce părea a fi o prăpastie de netrecut căscată între ei. Matei conștientizează valoarea sacrificiului pentru cineva, iar Leo învață să depășească bariera afecțiunii medicale și cum să fie prieten.

Boala oaselor de sticlă este o cruce ca orice cruce din această lume. Purtată cu mulțumire către Dumnezeu și cu dragoste pentru cei din jur, ea devine punte către Rai. Cei din jurul celui cu oase fragile învață să fie mai delicați, mai atenți, mai iubitori, inclusiv din cauza micilor accidente prin care îi provoacă fracturi celui bolnav. Nimic nu este greu și fără rost în această lume, dacă este privit prin perspectiva veșniciei sufletului și a fragilității acestei vieți, dacă Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și îi iubim pe toți cei din jur, chiar și când ne provoacă unele dureri.
Sorin „Focuță” Constantin, care a suferit de boala oaselor de sticlă

Comandă cartea la VeronicaStories.com

Copilăria. O poveste despre bucurie

Cum ar fi dacă, într-o zi, Copilăria ar fi furată de o creatură misterioasă? Cum s-ar schimba lumea – cum ar fi o lume fără copilărie? Ce s-ar întâmpla cu jucăriile? Cu bucuria copiilor? Cu familiile lor? Și, dacă ar dispărea Copilăria, cine s-ar încumeta să o salveze? Alături de crocodilul Yuri, de hipopotamul Gyuri și de… Moș Crăciun, cititorii vor porni într-o misiune specială de salvare a Copilăriei. Vor trece prin întâmplări amuzante, descoperind, în cele din urmă, ce minuni fac prietenia, dragostea și curajul.

Extrase din carte:

– Domnule polițist! Domnule polițist! Cineva… cineva încearcă să distrugă… să distrugă Copilăria. Omenirea este în mare pericol!
– Copilăria? Ce este copilăria? De ce mă deranjezi cu astfel de prostii? Eu am de vegheat la păstrarea liniștii publice, iara tu, din câte se pare, o cam tulburi cu agitația ta.
– Copiii… Copilărie, încearcă 007 să îi dea câteva indicii.

Puterea Veronicăi Iani de a construi povești are în miezul său chiar această BUCURIE despre care deapănă volumul de față, ce pare a fi un comprimat narativ. Difuzat corect în inimioarele mai mari sau mai mici, poate să nască încă o sută de istorisiri, fiindcă ideile și adierile de emoție sunt tot atâtea. Prietenia, empatia, singurătatea, îngrijorarea, familia, amintirile prețioase, ceea ce oamenii – cei mici, dar, mai ales, cei mari – numesc „copilărie”, se regăsesc trasate subțirel, cu un condei de zefir, al cărui parfum inefabil ne este restituit, ca într-o glumă serioasă, de această scriitoare cu har de ilustrator și de izvoditor de poveste.
prof. Monica Șerbănescu, Directoarea Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București

Comandă cartea la VeronicaStories.com

Tudor. O poveste despre adopție

Mama îi povestește lui Tudor că un copil adoptat este de două ori iubit – o dată de mama care i-a dat viață și a avut puterea să se despartă de el pentru a-i asigura o viață mai bună, și o dată de mama care, chiar dacă nu l-a purtat în pântece, l-a primit în inima ei cu mult drag și dor.

Extrase din carte:

– Adică am crescut în inima ta? m-am mirat eu.
– Da, Domnul ni te-a trimis ca să ne umpli inimile cu iubirea ta.
– Și Maria nu mai are loc acum în inima voastră? m-am îngrijorat eu.
– Stai liniștit, a râs Tati. Cu cât mai multă dragoste, cu atât inima devine mai mare.
– Ar putea ajunge până la cer? am întrebat eu.
– Chiar mai sus de cer, a zis Mami.
– Dar eu nu am nici ochii tăi, nici ai lui Tati, m-am întristat puțin.
– Da, dar ochii tăi sunt pentru noi mai frumoși decât două stele.

Apariția acestei cărți pentru copii înseamnă încă o speranță pentru creșterea vlăstarelor noastre întru sănătatea minții și a inimii. Cartea conduce copiii pe calea dragostei.
Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului

Comandă cartea la VeronicaStories.com

Ioana. O poveste despre sindromul Down

Este ficțiune și adevăr. Ficțiune, pentru că per­sonajele și acțiunea sunt inventate. Adevăr, pentru că redă fidel generozitatea și bucuria de a fi a unor persoane umane stigmatizate și discriminate încă dinainte de a se naște: în diverse țări ale Europei, peste 90% dintre copiii diagnosticați in utero cu Sindrom Down nu apucă să vadă lumina zilei.

Dar în carte, Luca, în vârstă de 6 ani, așteaptă deja nerăbdător — și protector — venirea pe lume a unei surioare diagnosticate cu Sindrom Down.

Cu umorul tandru care carac­terizează cărțile autoarei, ni se spune adevărul pe care familiile care au astfel de copii îl cunosc deja: că aceștia vin pe lume nu cu ceva în minus, ci cu ceva în plus. Luca află ce este acel ceva. Și noi împreună cu el.

Sindromul Down nu este o sentință definitivă, ci o provocare. Depinde de fiecare părinte cum vede acel cromozom în plus. Soțul meu și cu mine îl vedem ca o cheie care poate deschide niște dimensiuni la care noi, cei tipici, nu avem acces. Felul în care cei cu Sindrom Down știu să iubească și să dăruiască este de pe altă planetă. Unii oameni se nasc pentru a iubi și nu au nevoie sa fie savanți.
Cristina Bălan, Vocea României şi mamă de gemeni cu Sindrom Down

Comandă cartea la VeronicaStories.com

Bebe. O poveste din burtică

Scrisă la persoana întâi, poves­tea este odiseea măreață și emo­ționantă a vieții redată pe limba copiilor, cu irezistibile accente naiv-comice. Iar o odisee are întotdeauna un personaj principal și un „acasă” la capătul călătoriei.

Cartea aduce pe înțelesul copiilor cele mai recente descoperiri ale științei — pe care nici mulți adulți nu le cunosc încă — despre viața… de dinainte de viață: cea a pruncului înainte de naștere.

Personajul sunt eu. Ești tu. Sunt copiii noștri, frații și surorile noas­tre, părinții noștri: într-un cuvânt, Persoana Umană în infinita ei diversitate. Iar „acasă” este familia care își așteaptă noul membru cu brațele deschise. Ca să ajungă la ei, „eroul” parcurge un drum mai lung decât întregul univers. Este prima sa „formare”. Și cea mai importantă.

Unii zic că cei 7 ani de acasă sunt cei mai importanţi în formarea omului, alţii că primele 1.000 de zile. Eu cred că viaţa intrauterină este cea mai importantă etapă în formarea omului. Iar în acest timp sănătatea şi starea emoţională a mamei determină major evoluţia noului om. Bebe. O poveste din burtică este atât de simplu şi profund scrisă de Veronica Iani, încât oricine, copil sau adult, pricepe dintr-o suflare, cu mintea şi cu inima, tot ce ni se transmite.
Nadia Tătaru, fondator Radio Itsy Bitsy

Comandă cartea la VeronicaStories.com